Poeme istorico-legendare

Descriere

Istoria omenirii este cu mult mai veche decît se spune. Izvoarele istorice antice şi noile descoperiri arheologice demonstrează că istoria omenirii se pierde în negura vremurilor, că înaintea noastră au existat civilizaţii foarte avansate din punct de vedere material şi spiritual.

„Cu mii şi mii de ani în urmă, lumea noastră era populată de o civilizaţie avansată. Oamenii puteau să zboare prin aer în maşini care sfidau gravitaţia; erau capabili să realizeze maşini care imprimau gînduri în minţile altora  – gînduri care apăreau ca imagini. Cunoşteau procesul de fisiune nucleară şi, în cele din urmă au detonat o bombă care a distrus lumea, continentele s-au scufundat în oceane şi s-au ridicat altele. Lumea a pierit; astfel, în toate religiile de pe acest Pămînt există acum povestea Potopului” – spune Lama Mingyar Dondup.

„… era un singur proiectil

încărcat cu toată puterea Universului.

O coloană incandescentă de fum şi flacără

Strălucitoare ca o mie de aştri

S-a ridicat în toată splendoarea ei…

… era o armă necunoscută,

Un trăsnet de fier,

Un uriaş mesager al morţii,

Care a prefăcut în cenuşă

Întreaga rasă de Vrishni şi Andhaka.

…Cadavrele erau arse,

De nerecunoscut –

Părul şi unghiile le-au căzut;

Obiectele de lut s-au preschimbat dintr-o dată în cioburi,

Iar păsările s-au albit…

După cîteva ceasuri,

Tot ce era de mîncare s-a contaminat…

… pentru a scăpa de foc,

Soldaţii s-au aruncat în rîuri

Ca să-şi spele trupul şi echipamentul de luptă.”

Mahabharata

Acei eroi din vechime, faptele lor glorioase, înfăptuirile lor le regăsim azi în mituri şi legende. Nu trebuie să le mai privim acum ca pe nişte basme sau fantasmagorii. Ele sînt istorii adevărate consemnate în piatră, pe tăbliţe de lut sau transmise pe cale orală din generaţii în generaţii pînă la noi. Zeii noştri creatori ne-au lăsat suficiente dovezi despre istoria umanităţii, despre convieţuirea cu noi, pămîntenii, ne-au lăsat informaţii din toate domeniile ştiinţelor pentru a ne dezvolta.

Acest lucru au făcut strămoşii noştri atlanţi, născuţi din zei şi femei pămîntene – gemenii Apollo şi Artemis, Hercules, Uranus, Saturn, Eneas şi Achile… Osemintele uriaşilor descoperite de arheologul Nicolăesu-Plopşor la Bugiuleşti, Vâlcea, cu o vechime de peste un milion de ani sînt o dovadă că miturile conţin informaţii istorice despre oameni, fapte şi întîmplări petrecute odată, într-un timp foarte îndepărtat. Iar limba noastră este o arhivă vie ce încă mai păstrează nume de locuri, fapte, persoane, informaţii despre obiceiuri, tradiţii, credinţe şi învăţături din străvechime.

Grigorie de Tours consemnează într-o lucrare, că la finele secolului al V-lea, regina francilor Clotilda, voind să-l înduplece pe soţul său, regele Clodovic I, ca să treacă la religia creştină îi spune: „Dumnezeii pe care îi adoraţi voi sunt chipuri sculptate în piatră, în lemn, ori în metale, iar numele ce le daţi voi acestor zei au fost oameni, iar nu zei.”

„Oricine vede miturile ca pe nişte poveşti absurde şi alegorii drăguţe nu are nici o idee despre importanţa lor. Mitul este ceva foarte diferit – este expresia cea mai sublimă a celor mai sublime adevăruri. Mai mult – este cea dintîi istorie a omenirii.”A. Wollheim

„Aceia care caută în legendele vechi numai simbolisme sau pesonificarea forţelor elementare ale naturii sînt pe căi rătăcite. În antichitatea preistorică cugetările omenimii, au fost predominate de faptele reale, nicidecum însă de imaginaţiunile personale”.Nicolae Densuşianu

Dacă toţi le-ar fi considerat imaginaţii ale unor oameni primitivi sau ficţiune, nu s-ar mai fi descoperit legendara cetate Troia sau oraşul pierdut Heracleion din Egipt.

A sosit vremea ca pe baza noilor descoperiri să se rescrie istoria adevărată a umanităţii.